
|
Poem
de Marian Drăghici
***
Aşa, şi după?
Şi după ce?
Şi după stingerea
ultimei raze
a ăstui soare
mângâiat pe creştet
de un soare mai mare?
A, după stingerea
ultimei raze
a ăstui soare
mângâiat pe creştet
de un soare mai mare,
singurul ce nu apune
ci doar răsare,
scriem în continuare
scriem pe orbecăite, scriem cu maximă
concentrare
de dragul amintirii ei
a nu ne prinde clipa
să ne îngroape
râsul broaştei în ape
egal cu plânsul
altei femei.
|
|
|