Mircea Perpelea – Nostalgii cu arome de lavandă

Biografia lui Mircea Perpelea este fabuloasă. S-a născut la 14 ianuarie 1956 în localitatea Morunglav (Oltenia), din părinţi învăţători. A absolvit două facultăţi: de Electrotehnică la Craiova şi Ştiinţe Economice la Piteşti, ambele încheiate cu doctorate. A fost prefect în judeţul Vâlcea, apoi conferenţiar universitar, Consulul României la Marsilia (februarie 2004 - sfârşitul anului 2006), iarăşi conferenţiar univeritar, Directorul Băncii Naţionale a României şi, în sfârşit, Ambasadorul României în Albania. Mircea Perpelea şi-a publicat amintirile din perioada consulară la Marsilia, în volumul: Nostalgii cu arome de lavandă (ediţie revăzută şi adăugită, Editura Şcoala Ardeleană, 2025), prima ediţie fiind intitulată: Un prefect la papion (2008).

Voi comenta în continuare cartea Nostalgii cu arome de lavandă, subintitulată Eseuri diplomatice. Dar cum a ajuns Mircea Perpelea Consul la Marsilia? A fost numit de Ministrul de Externe Mircea Geoană (care îl cunoştea pe Mircea Perpelea ca pe un prefect destoinic) ca să-l înlocuiască pe Consulul General de acolo, Romulus Bena, care se pregătea de pensionare. În acea perioadă (anul 2004), Consulul trebuia să facă propagandă pentru primirea României în Uniunea Europeană. Şi Mircea Perpelea se pune serios pe treabă. Dacă ambasadorul reprezintă imaginea ţării în străinătate, consilierul trebuie să fie un element diplomatic şi tehnic. Consulul trebuie să fie primar (să lege căsătorii), notar (făcând împuterniciri şi procuri) şi poliţist (făcând paşapoarte consulare).

Dar activităţile principale ale consulului sunt: organizarea activităţilor culturale şi a întâlnirilor cu oamenii de afaceri, împrietenirea comunităţilor româneşti, seri consulare (organizate la iniţiativa lui Mircea Perpelea) etc. Un moment deosebit l-a constituit lansarea la Marsilia a cărţii scriitorului vâlcean Ioan Barbu, intitulată: România, drumul spre Bruxelles (Roumanie. La route vers Bruxelles). De asemenea, consulul nostru de la Marsilia a contribuit la înfrăţirea unor localităţi din România (judeţul Vâlcea) cu altele din Franţa, cum ar fi: Horezu - La Destrousse, Brezoi - La Bouilladisse şi Alunu - La Penne-sur-Huevaune. Mircea Perpelea a fondat două proiecte importante pentru relaţiile România-Franţa: Asociaţia de prietenie „Amitié franco-roumaine” (care funcţionează şi astăzi) şi ziarul MontpellieRo (primul ziar românesc din sudul Franţei, la care au colaborat românii din diaspora – o menţiune specială pentru Cornel Vlad). În timpul activăţii sale diplomatice, Mircea Perpelea a cunoscut personalităţi importante: Albert, Prinţul de Monaco; profesorul univeristar Mihai Bărboiu – chimist care a obţinut un mare premiu echivalent cu Premiul Nobel pentru cercetare; Nicolae Manolescu, reputatul critic literar vâlcean.

Alte acţiuni importante realizate de consulul nostru au fost: proiectul intitulat „13 primari pentru un viitor comun”, proiect la care au participat 13 primari din România şi 13 primari din Franţa, acţiune dezvoltată cu Uniunea Primarilor din Bouche-du Rhône şi proiectul prin care erau invitaţi la Marsilia peste 30 de vâlceni printre care: prefectul, preşedintele de judeţ, primarul de la Râmnic, alţi primari, directori de diverse unităţi economice (de stat şi private). Vizita vâlcenilor s-a soldat cu 22 de şedinţe de lucru, pe grupe, la care au participat 400 de francezi şi în urma cărora primarul oraşului Marsilia şi vicepreşedinte al Senatului francez, domnul Jean-Claude Gaudin, a conferit delegaţiei vâlcene medalia oraşului Marsilia.

Pentru activitatea sa fructuoasă în Franţa, domnul Consul Mircea Perpelea a fost făcut Cetăţean de onoare al oraşului La Destrousse, în anul 2004.

Pe lângă vocaţia de diplomat, Mircea Perpelea posedă şi darul de povestitor, dovedit în două texte. În primul dintre acestea, un alpinist francez, Guillaume de Borg vine în vizită în România, împreună cu prietena sa Sandrina, atras de misterul castelului lui Dracula de la Bran. Alpinist fiind, urcă apoi pe Vârful Omul, dar când mai aveau 300 de metri de parcurs până la cabană se dezlănţuie o furtună cu ninsoare, ger şi viscol. După două ore de bâjbâială ajung la cabana neîncălzită şi fără telefon. Bărbatul este pe cale să facă un stop cardiac. Cum să se descurce neştiind româneşte? Având o carte de vizită a lui Mircea Perpelea îl sună pe acesta explicându-i situaţia. Consulul sună imediat la staţia salvamont din Buşteni, dar vremea nu permitea nicio intervenţie. Om de mare caracter şi săritor la nevoile celor aflaţi în dificultate, consulul ţine legătura telefonică între medicii de la Salvamar şi cei aflaţi la cabană. Până la urmă, un ghid montan ajunge la cabană aducând medicamentele salvatoare.

A doua povestire este dedicată Anei-Maria a cărei familie a suferit două tragedii (bunicul a murit, tatăl ei a fost arestat, mama ei nu avea posibilităţi să o crească, încât fetiţa este adoptată de o familie din Marsilia. Dar nu pentru mult timp, întrucât familia adoptivă moare într-un accident de circulaţie şi Ana-Maria rămâne singură şi trebuie să se întoarcă acasă, în România. Mircea Perpelea, după încheierea misiunii consulare, se întoare în ţară şi o aduce şi pe Ana-Maria, predând-o părinţilor.

Ultimul capitol al cărţii conţine texte laudative la adresa Consulului şi omului Mircea Perpelea scrise de: un ziarist de la revista La Marseillaise; scriitorii: Dinu Săraru, Ioan Barbu, George Stanca, Doru Moţoc; diplomatul Lilian Zamfiroiu şi primarul Paul Julien (cel mai bun prieten din Franţa al Consulului nostru). Din aceste consideraţii putem trage două concluzii: în cei trei ani de consulat, Mircea Perpelea a făcut pentru România cât alţi consuli în zece ani şi, datorită omeniei sale, a fost numit de Paul Julien „Consul al inimilor noastre”.

Cartea Nostalgii cu arome de lavandă semnată de Mircea Perpelea este memorialistică. Amintirile sale sunt sentimentale, nostalgice. Volumul se adresează cititorilor care vor să afle amănunte din viaţa unui consul onest şi patriot, om de omenie.