Ne aflăm aici şi acum (3)

Senectute. Spunem convenţional că nu avem timp pentru cutare sau cutare lucruri. În fapt nu mai avem timp suficient pentru a trăi. Ocolim cruda realitate sub o pavăză a circumstanţelor. Perfidia lor generoasă.

*

X e prea leal în relaţiile cu semenii pentru a dobândi o funcţie. Y e prea dezagreabil pentru a nu da impresia că abia aşteaptă s-o dobândească, anticipând-o comportamental.

*

A.E.: „Cine a spus că tristeţea e o nebunie decentă?”

*

Mediocrii, profitorii, ariviştii, belferii norocului, inclusiv cei din viaţa intelectuală, stimulându-i prin contrast pe ultragiaţi. Efect pe care nu-l au în vedere întrucât i-ar deranja.

*

„Cazul Cioran. S-a renunţat la operaţie. Prin testament, Cioran a cerut o înmormântare religioasă. Şi alte două detalii ce fac cât zeci de studii asupra lui: a fost indignat când a aflat că Simone nu era botezată. Iar de Vinerea Mare… postea. Şi pentru Paştele ortodox şi pentru cel catolic. (…) Socotelile cu Dumnezeu ale fiului popii din Răşinari erau infinit mai puţin simple decât s-ar (sau aş) fi bănuit? Dacă disperările sale erau de hârtie, canoanele bisericeşti erau din… copilărie.” (Monica Lovinescu).

*

La un local. „Şi dacă nimic nu se schimbă, cum te-ai putea schimba tu însuţi? Şi dacă totul se schimbă, cum ai putea rămâne tu însuţi?”

*

Mediocritatea îndeamnă la rezistenţă, nonvaloarea, la scandal, valoarea e frecvent dezarmată. O poate salva doar Destinul.

*

Un vis aidoma unei privelişti frumoase pe care un deţinut o măsoară de după gratii.

*

„Nu subestima niciodată puterea proştilor organizaţi în grupuri mari.” (George Carlin).

*

Lectura criticului diferă de cea a cititorului pur şi simplu, strâns fiind în corsetul unei obligativităţi. Acesta se află într-o lume paralelă a celei pe care o are în obiectiv, cu intenţia problematică de-a o devansa prin comprehensiune, de-a o domina printr-o ultimă postură. Creaţie pentru creaţie. Chiar în eventualul episod de elogiu conclusiv, nu avem a face cu o îmbrăţişare amoroasă, ci cu o confruntare amicală, întrucât scorul n-ar putea fi în cel mai bun caz decât unul favorabil ambilor parteneri. A comenta o carte înseamnă a prezuma la limită că tu însuţi ai putea fi autorul său, dar şi în subsidiar că autorul său ar putea fi criticul tău.

*

„Poezia, un limbaj al nemuririi” (Rabindranat Tagore).

*

Aşadar 88 de ani, ca şi cum ai primi o diplomă imprimată pe o hârtie de proastă calitate.

*

O ştire emoţionantă despre operaţiunea «GUR-KIT», prin care luptători din serviciul de spionaj militar al armatei ucrainiene au salvat şi dus la adăpost, pe continent, 15 pisici de pe Insula Şerpilor, feline care altfel nu ar fi rezistat gerului iernii, a stârnit controverse aprinse pe reţelele sociale. Pro-ucrainienii i-au lăudat pentru gestul lor susţinător de moral, putiniştii apăruţi de nicăieri au râs şi au spus că doar de atât sunt în stare. Iubitorii de animale au fost cei mai vehemenţi, afirmând că, război sau nu, locul pisicii e lângă om şi că nu poate supravieţui altfel” (Dilema, 2025).

*

Lucruri care cad salvându-se în trecut, lucruri care cad salvându-se în viitor, lucruri care cad în prezent precum într-un abis.

*

A.E.: „Vocea scriptorului celebru devine cosmică aidoma tunetelor şi fulgerelor. Creaţia sa dispune de o meteorologie proprie.”

*

„Primul pericol e acela de-a ne închipui că nu există decât o singură interpretare, neapărat justă, a poeziei ca întreg.” (T. S. Eliot).

*

Criza mai mult ori mai puţin admisă a umanităţii actuale. Conştiinţa tot mai restrictiv-raţionalizată a acesteia, cu o metafizică având o singură aripă, cu o credinţă izolată aidoma unei colonii. Lume agnostică ce nu mai poate pleca mai departe, lume care nu mai poate cădea decât pe propria sa umbră vastă.