Ne aflăm aici şi acum (2)

Teama de Dumnezeu poate duce, printr-o defectuoasă administrare a conştiinţei, la apariţia unor fisuri în propria Sa icoană spirituală. Iubirea de Dumnezeu în schimb dispune de capacitatea de-a înlătura un atare fenomen. Rolul ultimei posturi, cel al iubirii de căpetenie topindu-se în firescul existenţei.

*

Iartă-mi cutezanţa. Oare innumerabilele noastre aşteptări de diverse tipuri, cu obiect imprecis, tinzând a da impresia că sunt fără obiect, nu reprezintă semnale cu caracter escatologic? A.E.: „Aşadar, colega, cum ar veni o aşteptare la pătrat!”.

*

Oprimat de sine însuşi precum de un Celălalt.

*

„La un anumit stadiu de autocunoaştere şi dacă există împrejurări favorabile observaţiei, va trebui să se întâmple cu regularitate să te găseşti pe tine însuţi respingător. Oricât ar fi de diferite părerile în privinţa aceasta, orice criteriu de apreciere a binelui va părea exagerat. Se va constata că nu eşti altceva decât o gaură de şoarece plină de jalnice gânduri ascunse şi de reticenţe. Nici cea mai mică acţiune nu va fi scutită de ele. (…) Şi în aceste gânduri ascunse nu e vorba deloc de egoism şi interes personal, în comparaţie cu ele egoismul va părea un adevărat ideal al binelui şi frumosului. Murdăria pe care o vei găsi va exista acolo de la sine, vei recunoaşte că ai venit pe lume şiroind de ea şi că, făcut de această povară de nerecunoscut sau, poate, prea bine cunoscut, vei pleca cu ea cu tot de pe această lume.” (Kafka).

*

A.E.: „X are o masă de informaţii apreciabilă, dar nu şi idei, ca şi cum s-ar afla într-un vehicul încărcat cu mărfuri care nu poate porni.”

*

Animism? Dispoziţia saturniană a obiectelor pe care le priveşti când eşti obosit.

*

Un vis reticent rugând un alt vis să-l reprezinte.

*

Fără o undă a suferinţei care străbate cel puţin unele din articulaţiile sale aidoma unui curent electric, o creaţie literară poate fi discutabilă.

*

Împlinirile senectuţii? Prea adesea nu mai puţin problematice decât aşteptările tinereţii. Numitorul comun al unui relativism predestinat?

*

„Astronomii au anunţat că asteroidul 2024 YR4 are o şansă de 3,1 % să lovească Pământul în 2032, iar mulţi oameni cred că Nostradamus ar fi prezis acest eveniment acum 500 de ani. (…) Printre evenimentele pe care se crede că le-a anticipat se numără ascensiunea lui Napoleon, căderea lui Hitler, moartea prinţesei Diana şi atacurile din 11 septembrie 2001. Un pasaj din catrenul I: 69 pare să descrie impactul unui asteroid: «Marele munte înconjoară şapte stadii (unitate de măsură utilizată în Grecia Antică). După pace, război, foamete, inundaţii. Se vor răspândi departe, scufundând multe ţări». Dacă aplicăm această unitate în contextul catrenului lui Nostradamus, «şapte stadii» ar însemna o lungime de aproximativ 1.470 metri. Deşi asteroidul 2024 YR4 e estimat la doar 40-90 metri, unii dintre adepţii lui cred că Nostradamus a descris un viitor impact cosmic devastator.” (Click, 2025).

*

Posibilităţi declarative, impozante, insistente, imposibilităţi tacite, ezitante, timide. Dar şi invers.

*

A.E.: „Frumosul nu poate fi propriu-zis iubit, ci admirat. A iubi un factor estetic, id est a-l aborda lateral.”

*

O modestie care s-ar vrea publică precum un obiect admirat într-o expoziţie.

*

„«Dispărem pe cale naturală», spune titlul unei ştiri mult comentate zilele astea. Se pare că în România s-au născut sub 150.000 de copii în 2024, ceea ce înseamnă un record negativ pentru ultimii 100 de ani. Desfăşor sutele de comentarii şi aflu că oamenii sunt fie egoişti, fie nu fac copii fiindcă s-a anulat turul II, fie din cauza unor predicţii asupra «viitorului preşedinte», toate scrise parcă în stilul unui absolvent de grădiniţă. Mă gândesc că nu e nimic rău în statistica asta. Unele specii e mai bine că nu se înmulţesc.” (Dilema, 2025).