| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gela Eneaviaţa este un plagiat dovedit ar spune any care nu-şi aminteşte dacă ea a ales centura de nord a craiovei sau invers când cazi sub roţi împuşcat în aripa domestică să tragi adânc aer în piept filozofia străzii în asta constă ar crede any care-a experimentat multe poziţii aseară m-am întâlnit cu any îmbrăcată kitsch şi spoită pe faţă pronunţa vorbele ca pe nişte note muzicale ieşite dintr-o orgă dezacordată/ semn c-a fumat destul şi prost am întrebat-o: la capul cărui mort ai plâns ultima oară? calc bordura centurii până-mi înfloreşte pielea pe tălpi aspră şi umedă ca un zid de temniţă dar nu plâng/ pentru că numai cei vii au dreptul să plângă/ mi-a zis în timp ce scobea cu vârful pantofului într-o grămăjoară de ierburi uscate any este colega mea de bancă din V-VIII/ după care ne-am separat eu am urcat într-a IX-a la mate-info/ ea a coborât sub casa scării eu am ajuns într-a XII-a şi mi-am dat bacul/ any şi-a dat consimţământul pe capra de la ginecologie eu am făcut automatica/ any a făcut un copil din flori aseară mi-am revăzut colega pe centură cu faţa ei de moartă şi-n costumul ei de faux leather am simţit că nu mă deconectase nimeni de la aparatele care m-au ţinut în adolescenţă cum pe bolnavii terminali într-o respiraţie/ supravegheată eu am deschis portiera jeepului/ şi any a închis pivniţele cărnii eu am îmbrăţişat-o tremurând/ şi any a început să plângă în acele câteva clipe any de care mă-ndrăgostisem la 14 ani a fost din nou vie a băut bunica pentru acele femei care-au confundat libertatea cu dreptunghiul haşurat al ogrăzii nu citiseră teorii despre libidoul scăzut pentru că pur şi simplu nu ştiau să citească a băut mama în numele angajatelor de la fabrica de confecţii unde niciuna nu a învăţat să facă o rochie pe de-a-ntregul doar gulere şi buzunare pliuri şi festoane iar cele mai chipeşe volane şi alte brizbrizuri acum e rândul meu să beau la cenaclu când îmi tremură bărbia şi mi se-ncleştează degetele pe pahar de parcă aş ţine o halebardă doamnelor care scrieţi ascultaţi aici: poezia este cel mai tare alcool anesteziază realitatea şi vă-mbracă în ceţuri trenul nu mai merge pe calea ferată trece direct prin voi cu vagoanele pline de călători unii se uită pe geam alţii dorm foarte puţini visează şi doar pe ultimii trebuie să-i salvaţi de trăiri formale |