Epitaf

Într-o bună zi o să scriu pe facebook

că am murit,

în virtual, stăm oricum laolaltă,

spectru lângă spectru,

viii cu morţii sau morţii cu viii,

Gabriela s-a stins din viaţa asta strâmtă ca un sicriu,

regretele or să curgă în comentarii

precum uleiul de măsline,

cărnoase şi fluide în acelaşi timp.

Untdelemnul, se ştie, oblojeşte o rană

ca o mângâiere lichidă.

Pe facebook, viaţa sau moartea e nesfârşită,

şi nu contează care viaţă sau moarte,

asta sau cealaltă.

Nimeni nu vede durerea în adâncime,

aşa cum ai descompune o lacrimă

în apă, glucoză, sodiu, omega -3,

calciu, clorură, potasiu, mangan,

acid folic, lizozimă, prolactină,

dacă vrei să deosebeşti cu adevărat

lacrimile de emoţie de cele reflexe.

Moartea, pe facebook, e doar un epitaf.

Dincoace, în viaţa asta îngustă ca un sicriu,

tu eşti şocul electric de pe pieptul meu,

în vreme ce privesc monitorul

cu linia dreaptă a sfârşitului.