 
  
  
 
 
		 | 
		
			
				
				        
Versuri
        de Gabriel Chifu
  
Întâmplare 
Bătea un vânt delirant  
venit de foarte departe, 
nu ştiu de unde, 
poate din infern, 
poate din mintea cuiva. 
Totul se prăbuşea în jurul meu, 
casele, copacii şi biserica, 
strada pe care alergam  
dispărea sub paşii mei, 
pur şi simplu se ştergea  
sub paşii mei.  
Abia am scăpat. 
Am ieşit speriat din oraş 
pe câmpul pustiu, 
dar curând  
câmpul însuşi a dispărut, s-a şters, 
chiar şi cerul, 
spre care-mi ridicam privirea 
cerşind îndurare, 
a dispărut, s-a şters. 
Aş fi crezut că am rămas 
singur, nemântuit 
într-un univers absent, 
dacă n-ar fi fost vântul, 
vântul care sufla nebuneşte, 
umplându-mi gura şi ochii 
cu praf 
adus nu ştiu de unde. 
		 | 
			
		        
		 | 
					 
			 
		 |