| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Florina JuncuToamna oamenilor Azi începe restul restului de viaţă pe care încă n-am început-o chiromanta mă caută interesată de zilele mele dar eu trişez la adăpostul durerii întind palma frunzelor se vede miezul vieţii ca o nucă decojită zice se vede viitorul cum latră şi muşcă din restul oamenilor uscaţi ca o frunză. Cartografie Ne crucificăm imaginea pe rama unui portret priveşte şi crezi omul din tablou e pâinea lui Dumnezeu omul din poză e frumos şi bun şi toţi trăiesc intens acum trăim ca şi cum viaţa asta ar fi reală între rame se întâmplă totul chiar dacă dincolo e vidul ca o prăpastie între visul tău şi visul meu am văzut pe harta sângelui nostru este cartografiat abisul şi are adâncimea a o mie de iubiri ştiu hărţile sângelui sunt pentru vieţaşii care pot să respire aerul rarefiat dintre prea multe lucruri şi dintre nepărăsiri prea puţine. Miracolul libertăţii Tot uit că nu pot să destrăiesc războaiele trăite de mine şi de cei pe care îi port în sânge criminalul din mine pleacă iarăşi la vânătoare de miracole adversarul bine pregătit mă aşteaptă cu superioritate să îmi arate uite! vidul este regele animalelor! nu mai există minuni dar eu ştiu sunt ascunse în spaţiul rămas dincolo de privirile goale ale juraţilor care asistă olimpian la procesul secolului libertatea a avut neruşinarea să urzească miracole în văzul tuturor. Graniţă Am trecut graniţa fără paşaport am făcut un pas şi am fost dincolo de ţara asta înghesuită de sub pielea mea acolo nu se respiră acolo se luptă toţi străbunii mei stau ghemuiţi în câte-o celulă În ţara de dincolo de mine ziua de mâine şi ziua de neiertat îşi fac cuiburi în vârtejurile mântuirii alunecate de pe cruce aici trăiesc toţi orfanii de celule. |