Admirabil spus, admirabil de văzut

Generozitate, inventivitate, încântare în faţa forţei cuvintelor mirabile, spirit creator, complicitate între poet-narator-dramaturg-jurnalist, toate acestea se regăsesc într-un singur nume – Matei Vişniec (n. 1956). Cartea sa de vizită, în mod admirabil, este un întreg repertoriu literar-teatral, recognoscibil în întreaga lume. O lume citită, jucată şi aplaudată. O lume salvată de poezie, de spectacolul teatral, între sublim şi absurd, între haz şi gravitate.

De curând, s-a mai comis un eveniment editorial, sub mâna inspirată a lui Matei Vişniec: un „roman minuscul”: Consulatul Lunii sau Adelina şi crocodilii de mlaştină, apărut la Editura Humanitas Junior, 2025. Evident, o carte între realitatea „mâloasă” uneori – poezie şi libertatea de a fi, a trăi şi a crea. O carte care te transportă în pielea de cititor/ spectator al subînţelesurilor contextului geopolitic în care trăim. Şi, îţi oferă şi alternativa, poţi alege să devii membru al Consulatului Lunii.

O carte binevenită, însoţită de transpunerea ei scenică. Cititorii sunt seduşi de ţinuta elegantă a cărţii, de povestea ingenioasă, de ilustraţiile rafinate ale artistei Jočla Visniec. Au însă pregătită şi o surpriză, pot găsi pe prima pagină un cod QR în care vor descoperi piesa de teatru Adelina şi crocodilii de mlaştină. Pot, astfel, să interfereze planul narativ cu cel dramatic, să se transpună din cititori în spectatori, să-şi dea drumul imaginaţiei, dar şi spiritului critic. Pot înţelege lumea reală, deschizând nu numai ochii, ci şi mintea şi sufletul. Pot învăţa cum poezia salvează lumea şi cum pot deveni ei înşişi poeţi.

Adelina, personajul central, captivează prin povestirile ei surprinzătoare, făcându-i copărtaşi/ confesori pe cei cărora li se adresează făţiş: „Poftim, vouă, celor care citiţi aceste rânduri, vă pun o întrebare: vi se pare că povestesc verzi şi uscate?”. Fetiţa de treisprezece ani, considerată lunatică, însoţită de motanul ei înţelept, Sleepy, observă lucrurile ciudate care se petrec în oraşul lor. Împreună, cei doi vor încerca să înţeleagă fenomenul de crocodelizare („cauterizarea ideilor interesante”) şi mlaştinizare („secarea poeziei”) la care, brusc, este supus oraşul cu toţi locuitorii lui. Invazia crocodililor de mlaştină cu şase picioare schimbă totul, aparent, schimbă lumea: regulile sociale, modul de a trăi al comunităţii, acum disociată pro şi anti-crocodili, comunicarea în familie şi în afara ei, deplasarea firească în una nefirească pe schele şi pe picioroange. Fenomenul ia proporţii nebănuite şi alarmante, oamenii se retrag pe acoperişuri, după încercările eşuate de a stabili modalităţi de convieţuire, de dialog cu crocodilii-invadatori. Rolurile s-au inversat complet, crocodelizarea s-a impus şi în manuale şi în climatul şcolii, unde se intonează zilnic Oda crocodililor. Prin urmare, se schimbă întregul comportament uman. Încetul cu încetul teama pune stăpânire peste oraş, oamenii nu-şi mai pot manifesta sentimentele nici măcar în intimitatea propriilor locuinţe, de groază să nu fie ascultaţi de crocodili cu detectoarele de plâns.

În această stare de fapt deplorabilă doar poezia poate să stârnească la viaţă interiorul delăsat al adulţilor, să le incite curajul de a fi liberi şi neîngrădiţi. Iată, deci, soluţia salvatoare: curajul, un caiet şi un pix de scriitor care, dovedit, fac minuni, ajută chiar şi la ieşirea dintr-o dictatură. Iar motanul Sleepy oferă lecţii tuturor acelora care doresc să scrie poezie sau proză: „Trebuie să înţelegi că înăuntrul cuvintelor există viaţă. Iar atunci când scrii, pagina albă începe să colcăie de viaţă. În timp ce scrii trebuie şi să asculţi viaţa din cuvinte şi să o transcrii”. Şi, negreşit, pot da jos măştile falsităţii, comodităţii, prostiei pe care le regăsim prezente la Mascatecă, locul de unde „oricine poate împrumuta nu doar una, ci până la zece măşti”, în scopul „asigurării armoniei sociale”. Fireşte, doar copiii nu au nevoie de măşti. Ei pot retrezi la viaţă un oraş aflat sub invazia crocodililor de mlaştină, revigorând toată suflarea urbei. Astfel, Adelina înfruntă această situaţie de neconceput cu propria ei armă: poezia, creativitatea. Desigur, „nu era o simplă poezie despre ploaie, sau despre nori, sau despre oglinzi. În poezie apar cuvintele «minciună», «luptă», «refuz»”, prin forţa cărora îi denunţă pe crocodili.

Fetiţa care a „descoperit lumea prin ochiul poeziei” reuşeşte să-i inspire şi pe ceilalţi oameni şi, printr-o mobilizare generală, să îndepărteze pericolul crocodililor ce le-a ameninţat viaţa tuturor. Acum au libertatea de a ajunge cetăţeni ai Consulatului Lunii, deschizându-se spre o altfel de înţelegere, o altă viziune asupra lucrurilor.

O autentică virtuozitate lingvistică şi creatoare din partea scriitorului, a dramaturgului Matei Vişniec care, prin această carte seducătoare, se adresează nu numai copiilor, ci tuturor vârstelor, o restructurare literară a resorturilor interioare pentru „a rupe tăcerea”, pentru a exprima inexprimabilul.