| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziide Cristian BelodanZi de zi... Mă hrănesc, zi de zi, mâncând Pronia divină din Potir. Îmi limpezesc ochii cu lumină taborică, Mă ridic speriat din cădere Mulţumind pentru toate prin rugăciune. Adorm, fără să sting lumânarea, ce arde în mâna dreaptă Şi visez ca gândul să devină aghiasmă în zi. Dimineaţa, la trezire, toată lumea, cetele îngereşti împreună cu mine, prosternaţi, Cântăm omofonic ALILUIA!
Înviere Toacă, toacă promoroacă, Miez de noapte, rugăciune, Clopotele toate cântă, Cimitirul parcă joacă. La morminte, luminiţe, Se aprind şi ne ridică De la moarte la viaţă. Şi ne apără de frică Pe o cruce stă tăcută Cum în vii ciorchini de miere Doar o candelă aprinsă. Este noaptea de-Nviere.
Meditaţie În miez de noapte, în miază-noapte M-am trezit cu o carte, deschisă, în braţe. O voce de bărbat, profundă şi rece, mă îndeamnă să citesc. Am văzut lucruri negândite Toate şi-au pierdut orice logică, orice sens. O altă voce, ca de fată, îmi spune că acestea s-au împlinit, dar şi altele, mai mari decât acestea, vor fi. Cu greu am deschis ochii, Cu greu m-am liniştit Eram singur, cu Sfânta Scriptură, deschisă pe masă.
Cuminecare În miez de noapte primăvăratică S-a făcut chemare Veniţi de primiţi lumină! Mulţimea strânsă ca o Apă s-a limpezit Creştinii aşteptau să primească har şi pâine sfinţită, lui Hristos gătită. Lângă mine, oameni mulţi, îmbrăcaţi în straie de lumină cântau cu glas curat HRISTOS A ÎNVIAT! |