Corespondenţă inedită către Geo Bogza

Acum ceva timp, am primit de la colecţionarul Dragoş Stăncescu din Bucureşti o serie întreagă de documente, scrisori, în format digital, pe care le-am regăsit recent în memoria computerului. Printre altele, mi-a atras atenţia această scrisoare adresată de doi foşti redactori ai revistelor Alge, Pulă (1931, număr unic) şi Muci (1932, număr unic), lui Geo Bogza care, aşa cum reiese şi din conţinut, era mentorul spiritual al celor doi tineri: Jules Perahim (1914-2008) şi Paul Păun (1915-1994). Dacă numele lui Perahim, care atunci semna cu iniţiala S. de la Saul, este cunoscut în spaţiul artistic românesc, dar şi în cel internaţional, Paul Păun, grafician, poet, eseist şi, nu în ultimul rând, medic, a început să fie cunoscut abia în ultimii ani, datorită unui volum scos de Monique Yaari în Franţa şi a unui alt volum de Scrieri realizat de Emanuel Modoc, acum câţiva ani, la Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti. Scrisoarea este interesantă datorită conţinutului care oferă cercetătorului informaţii preţioase despre relaţia şi mai ales postura lui Geo Bogza, în rândul tinerilor suprarealişti (Perahim avea 19 ani, iar Paul Păun, doar 18). Geo Bogza, născut în 1908, era doar cu câţiva ani mai mare decât ei, dar purta aura „hăituitului de justiţie”, din cauza procesului intentat pentru acuzaţia de pornografie. Publicase în 1933 Poemul invectivă, considerat un atentat la bunele moravuri ale epocii. Deşi a fost achitat în final, acest proces i-a adus notorietatea în rândul tinerilor suprarealişti. De altfel, şi cei doi aveau antecedente similare, fiind la rândul lor „hăituiţi ” din cauza celor două publicaţii, număr unic, menţionate anterior. Pe lângă acest prim nivel de lectură, consider însă că scrisoarea are şi evidente calităţi literare, fiind compusă asemenea unui poem, ceea ce se întâmplă mai rar în zona corespondenţei. Presupun că, deşi epistola-poem este semnată de ambii, ea a fost compusă integral, sau în bună măsură, doar de Paul Păun, care îşi manifestase încă de atunci nu doar talentul artistic, dar şi pe cel literar. Spaţiul restrâns al revistei ne limitează dezvoltarea acestui subiect cu privire la relaţia avangardiştilor din România, precum şi ecourile sociale pe care le putem intui din această lectură. O analiză aplicată asupra textului, atât din perspectiva cercetătorului, cât şi din cea literară, consider că este necesară.

„Dragul nostru de departe,

Ne aflăm aici, S. Perahim şi Paul Păun, în atelierul nostru din str. Ţepeş Vodă nr. 50

unde acesta din urmă domiciliază de altfel şi cu casă şi cu masă.

Ne aflăm aici şi ne gândim la deprimanta ta singurătate despre care singurătate nu

numai ne gândim, dar chiar vorbim cu îndurerate glasuri,

Despre ea şi despre cele trei procese ale tale, între care unul e pentru noi prilej de

îngrijorătoare întrebări

(aflând de la Saşa, S. Perahim şi Gherasim Luca)

şi,

dragul nostru Geo Bogza de departe,

dorinţa noastră arzătoare e ca venirea ta în mijlocul dragostei noastre să fie cât mai neîntârziată,

în mijlocul dragostei noastre şi al pereţilor cu pete de soare şi cu umbre

binecunoscute lucrătorilor din acest activ atelier.

Vino, o, neîntârziat

Dragul nostru Geo Bogza din depărtare,

Din rustica atmosferă de grădină de zarzavat

(pentru care aducem aici călduroase elogii mamei poetului, cât şi însuşi poetului,

desigur ajutător întru punerea aracilor în negrul pământ buştenărean)

Lasă şi iarba dimprejurul Lolei şi sondele şi cerul întors pe dos noaptea

(cum spune poetul)

şi vino aici

unde atâţia mari pictori şi poeţi se prosternă la picioarele tale oferindu-ţi ospitalitatea

precum Zacheu lui Isus

Îţi stau la dispoziţie Ilarie Voronca şi Saşa Pană şi în special S. Perahim, cu pat odihnitor, iar în ceea ce priveşte hrana poetului, o va găsi abundentă pe masa odăii de la etajul doi Calea Văcăreşti patru, unde mama pictorului se pregăteşte de pe acum

să aşterne cele mai substanţiale şi mai rafinate mâncăruri,

Pentru nu mai puţin rafinatul simţ gastronomic al prea hăituitului de justiţie poet Geo Bogza.

Rugăm cerul (pe Dumnezeu l-am băgat de mult în pizda mă-sii)

rugăm totuşi cerul să ne satisfacă idealul exprimat aici, în această dureroasă şi atât de caldă scrisoare

aşteptăm cu braţele întinse şi tremurânde de nerăbdare strălucitoarea ta apariţie sub azurul puţin prăfuit al oraşului nostru,

oraşul activităţii artistice pe care de atâta timp o vrem alături de înălţătoarea ta siluetă

te aşteptăm

dragul nostru Geo Bogza de departe1

S. Perahim

Paul Păun

18 iunie 1933

1 Pe Dumnezeu l-am băgat demult în pizda mă-sii“