Poezia, încotro? (4)

Textele vor fi programate să se rescrie periodic, la fel cum o baliză GPS îşi actualizează poziţia: la fiecare 24 de ore, un vers se reorganizează după un eveniment real (poziţia Lunii, nivelul burselor, un cutremur); după 365 zile, poemul nu mai seamănă deloc cu forma zero. Poetul nu mai e „autorul final”, ci iniţiator de reguli, iar Timpul devine adevăratul co-autor.

Bibliografie: Raymond Queneau – Cent mille milliards de počmes (1961) şi versiunea web: arhetip combinatoriu; Nick Montfort – Taroko Gorge (2009): generator poetic continuu; Montfort & Strickland – Sea and Spar Between (2010): combinatoriu masiv (Dickinson × Melville); Espen Aarseth – Cybertext (JHU, 1997): teoria „ergodicului” (texte ca procese).

Dreptul de proprietate fiind tot mai difuz, apare „poemul-comun”: un text trăieşte pe un blockchain public, editabil de oricine; algoritmul asigură coerenţa minimală (nu poţi şterge tot, doar adăuga-modifica în noduri limitate); apar şcoli de „gardieni” care îngrijesc poemele comune, împiedicându-le să devină zgomot pur. Poezia devine bun colectiv – nu se colecţionează, se administrează.

Bibliografie: Primavera De Filippi & Aaron Wright – Blockchain and the Law (HUP, 2018); Plantoid (De Filippi): „viaţă” artistică pe blockchain care se reproduce prin DAO; Elinor Ostrom – Governing the Commons (CUP, 1990): arhitecturi ale bunurilor comune. Yochai Benkler – The Wealth of Networks (Yale, 2006): producţie peer & bunuri comune informaţionale.

Memoria fracturată + reîndrăgostirea de banal: „baia” senzorială repară supralicitarea cognitivă prin micro-detalii imersive.

Bibliografie: Richard Cytowic & David Eagleman – Wednesday Is Indigo Blue (MIT Press, 2009): sinestezie, bază neuro; Richard Cytowic – Synesthesia (MIT Essential Knowledge, 2018+); TESLASUIT – costum haptic full-body (feedback tactil/ EMS, biometrie); OVR Technology – dispozitive de miros pentru XR (ION); Ultraleap – haptică „în aer” cu ultrasunete (fără contact); Aromajoin – difuzoare de miros pentru video/ XR (Aroma Shooter).

Ultimul pas: textul, sunetul, lumina, mirosul şi atingerea fuzionează într-o singură „strofă”:

„Citirea” devine „baie” senzorială, iar „forma” poemului nu se poate reda pe hârtie, nici captura într-un fişier standard.

Poezia viitorului va fi un teren de joacă între biologie, neuro-tehnologie şi ecologie, unde cuvântul e doar un ingredient printre sunete, dată brută, lumină şi viaţă vegetală; forma nu va mai fi pagina, ci procesul, iar rolul poetului se va muta de la „scriitor” la orchestrator de experienţe vii.

Posibile teme dominante ale „poeziei viitorului” – în dialog cu formele speculativ-tehnologice descrise anterior:

Temele poeziei viitorului vor oscila între supravieţuirea planetară, intimitatea datificată şi solidarităţi extinse (umane & non-umane), filtrate prin conştiinţa infrastructurii şi nostalgia pentru gesturile mărunte care încă ne dovedesc vii.

Bibliografie pe „Teme” (repere rapide):

Eco-existenţialul/ Antropocen. Timothy Morton – Hyperobjects (U. Minnesota, 2013), Donna Haraway – Staying with the Trouble (Duke, 2016).

Algoritmul & rutina datificată. Shoshana Zuboff – The Age of Surveillance Capitalism (HUP/PublicAffairs, 2019), Kate Crawford – Atlas of AI (Yale, 2021). Safiya U. Noble – Algorithms of Oppression (NYU, 2018).

Bio-interioritatea extinsă. Eduardo Kac – manifest & lucrări BioArt/ Biopoetry, Emanuele Coccia – The Life of Plants (Polity).

Comunitate & bun comun. Ostrom – Governing the Commons (CUP). Benkler – The Wealth of Networks (Yale).

Timp & efemer/ Texte care se rescriu. Queneau (Oulipo) – combinatorii & „reguli de rescriere”, Montfort – Taroko Gorge (generator continuu).

Inter-specii & post-uman. Rosi Braidotti – The Posthuman (Polity, 2013), Eduardo Kohn – How Forests Think (UC Press, 2013).

Mentenanţă & infrastructură. Mierle Laderman Ukeles – Manifesto for Maintenance Art (1969), Shannon Mattern – „Maintenance and Care” (Places Journal, 2018), Deborah Cowen –The Deadly Life of Logistics (U. Minnesota, 2014).

Memoria fracturată / post-adevăr. Hito Steyerl – „In Defense of the Poor Image” (e-flux, 2009). Forensic Architecture – site & metodologii (OSINT, reconstrucţii media), „Face Deepfakes – A Comprehensive Review” (arXiv, 2025) – sinteză tehnică.

Transcendenţă minimală/ ştiinţă & imaginaţie. (vezi şi Haraway/Morton pentru un cadru „post-umanist” cu miză etică)

(Re)îndrăgostirea de banal/ infra-ordinar. Georges Perec – „Approaches to What?” (L’Infra-ordinaire).

Există o mică schimbare de sens astăzi faţă de ce a însemnat experimentalismul în poezia secolului XX.

1. Experimentalismul clasic (modernism-postmodernism) era asociat cu ruptura de tradiţie: formală (vers liber, colaj, limbaj brut), tematică (anti-liric, urban, politizat) sau tehnologică (poezie vizuală, concretă, digitală în fază incipientă). Regândirea ideii de poezie. Exemple: Tristan Tzara, Gellu Naum, lettrismul, optzeciştii „fracturali” din anii 2000.

2. Azi şi în viitor – ce se schimbă? Poezia a asimilat deja majoritatea procedurilor radicale din secolul trecut; „şocul” nu mai are acelaşi impact. Noutatea nu mai vine doar din formă sau temă, ci din interacţiunea cu tehnologiile şi mediile emergente: AI co-autor (cum e VIRTUAL al lui Călin Vlasie, unde există un dialog cu instanţa E-RM). Texte generative, adaptative, care se schimbă în funcţie de cititor sau context. Poezie AR/ VR (augmented/ virtual reality). Experimentalismul e mai puţin interesat de negarea tradiţiei şi mai mult de negocierea dintre uman şi tehnologic.

3. Riscuri şi oportunităţi. Riscul constă în faptul că experimentalismul se poate transforma într-un simplu „efect special”, dacă forma tehnologică nu e susţinută de substanţă poetică reală. Devine oportunitate extinderea poeziei în zone hibride – text + imagine + sunet + interacţiune – ceea ce poate schimba modul în care înţelegem liricul (nu doar ca „citire”, ci ca experienţă).

4. Concluzie. E un tip de experimentalism nou. Va fi mai integrat în practica curentă (nu doar nişă). Va lucra pe interfaţa dintre limbaj, corp, şi mediu digital. Va pune accent pe proces şi pe meta-reflexivitate (poezia despre propria producere). Ceea ce azi numim „experimental” e posibil ca, peste câţiva ani, să devină pur şi simplu noua normă – iar atunci experimentalismul se va muta iar într-o zonă imprevizibilă, poate chiar extra-lingvistică.