Poezia, încotro? (3)

În contextul poeziei neuro-directe (şi, în general, al stimulării cerebrale), termenii non-invaziv şi invaziv se referă la modul de acces la creier pentru a livra stimularea.

Prin non-invaziv se înţelege că nu se necesită intervenţie chirurgicală; stimularea se face din afara craniului, prin piele şi os. Metode tipice: tDCS/ tACS (transcranial direct/ alternating current stimulation) – curenţi electrici slabi aplicaţi prin electrozi lipiţi pe scalp; TMS/ rTMS (transcranial magnetic stimulation) – câmpuri magnetice generate de o bobină plasată pe cap induc curenţi în cortex; Conducţie osoasă – vibraţii sonore transmise prin osul cranian direct la cohlee. Avantaj: sigur, reversibil, folosit în cercetare şi clinică (de ex. pentru depresie, tinitus). Limită: precizie scăzută (stimulează arii relativ mari, difuze).

În poezia neuro-directă: „fişierul-poem” nu e text tipărit, ci un set de instrucţiuni pentru stimularea electrică (frecvenţă, amplitudine, fază). Când e aplicat, tu nu „citeşti cuvinte”, ci trăieşti senzaţii sonore/ ritmice în cap, ca şi cum poemul ar fi scris direct în sistemul tău auditiv.

Prin invaziv se înţelege că se necesită intervenţie chirurgicală; electrozii sunt implantaţi direct în creier sau pe suprafaţa cortexului. Metode tipice: ECoG (electrocorticografie) – plăcuţe cu electrozi plasate pe cortex (sub dura mater); SEEG (stereoelectroencefalografie) – electrozi inseraţi adânc în ţesutul cerebral; ICMS (intracortical microstimulation) – microelectrozi care stimulează foarte localizat neuronii. Ce permite: stimularea foarte localizată şi precisă a reţelelor neuronale auditive. Avantaj: pacienţii la care s-a aplicat microstimulare intracorticală au raportat percepţii auditive complexe – de la zgomote simple până la voci sau fragmente muzicale (Penfield & Perot, 1963; Jaroszynski et al., 2022). Limită: riscant, aplicat doar în chirurgie experimentală sau pentru pacienţi cu epilepsie/ tulburări severe.

În poezie neuro-directă: în teorie, un „fişier-poem” ar putea fi transcris ca o succesiune de impulsuri electrice livrate prin aceşti electrozi, astfel încât cititorul să „audă” direct versurile sau sunetele poetice fără să existe un sunet extern.

Bibliografie. Non-invaziv (auditiv: tACS/ TMS): Riecke et al., 2015 – Current Biology: faza tACS la 4 Hz influenţează detecţia sunetelor la prag; evidenţă că poţi modula percepţia auditivă prin sincronizare oscilatorie. ( https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25981160/, 2015); Vogeti et al., 2023 – Brain Stimulation: alpha-tACS modifică percepţia auditivă la prag; diferenţiază efectele de frecvenţă/ polaritate. (https://www.brainstimjrnl.com/article/S1935-861X%2823%2901945-9/fulltext, 2023); Cabral-Calderin et al., 2024 – eLife: tACS modifică antrenarea la ritmurile sonore, depinzând de montajul optim (câmpul electric) ( https://elifesciences.org/articles/87820, 2024); Herrmann et al., 2013 – Review tACS: sinteză mecanisme + aplicaţii senzoriale (inclusiv auditiv) (https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/ PMC3682121, 2013); rTMS & auditiv (tinitus/ processing): dovezi că poţi modula reţelele auditive (temporoparietal) şi perceptul subiectiv (tinitus); RCT/ meta-analize. (https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3682121/, 2013 ) (Ziyan He1†, Defu Liao1†, Qipei Ji1, Shichang Yan1 and Shuangchun Ai2*– Efficacy of repetitive transcranial magnetic stimulation for subjective chronic tinnitus: a randomized controlled trial meta-analysis, 15.04.2025); Notă metodologică (TMS „coil-click”): zgomotul bobinei poate confunda măsurile auditive – e bine de menţionat când argumentezi „versul livrat fără sunet extern” (https://www.sciencedirect.co/science/article/pii/S1935861X24001700, 2024). Invaziv (ancore istorice: „write-in” clar): Penfield & Perot, 1963 – Brain: stimularea directă a lobilor temporali evocă percepţii auditive (voci, sunete) – clasicul precedent clinic (https://gwern.net/doc/ psychology/neuroscience/1963-penfield.pdf,1963); Jaroszynski et al., 2022 – Brain Stimulation: cartografiere SEEG a halucinaţiilor/ iluziilor auditive induse de stimularea intracorticală (reţele şi tipuri de percept) (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35952963/, 2022); Hong et al., (open-access): revizuire a evocării percepţiei de vorbire prin stimulare invazivă (Heschl etc.)

(https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11234843/, 2024)

3. Terra poesis (eco-art, poezie „semănată”). Scrierea vegetală

Într-un scenariu de criză climatică avansată, poeţii devin arhitecţi de peisaj: textele se „seamănă” la propriu în „sol”, ca seminţe codificate în cod Morse. Din ele creşte o mini-pajişte al cărei desen floral reface, privit de sus, tiparul unui poem; lectura se face cu drone sau dintr-un satelit aflat în orbită joasă terestră (LEO). Poezia se întoarce la fotosinteză – impermanentă, dar materială – şi lasă în urmă un mic câştig climatic.

Bibliografie: Agnes Denes – Wheatfield – A Confrontation (1982): punct de reper eco-art, documentaţie oficială.; Michael Marder – Plant-Thinking (Columbia, 2013): filosofie vegetală; Emanuele Coccia – The Life of Plants (Polity, 2018/2019): plantele ca „atmografii” ale lumii; Donna Haraway – Staying with the Trouble (Duke, 2016): co-locuire multispecii & practici de îngrijire.

Nu am găsit un precedent cu poeme „semănate în sol”, cod Morse, „lectură” cu drone/ satelit LEO. Ideea e un hibrid original între land/ eco-art şi poezie, cu un twist tehnologic clar. Bibliografia de mai sus susţine foarte bine cadrele teoretice şi precedentele artistice – dar pentru ancorare directă a componentei „scriere vegetală/ lectură aeriană” mai adaug câteva surse: Agnes Denes – precedent tare de eco/ land-art „viu”, cu plantare la scară mare şi pattern-uri vizibile de sus (Wheatfield, Tree Mountain). Nu „scrie” poezii în câmp, dar legitimează ideea de text/ gest ecologic în vegetaţie şi de viziune aeriană a lucrării. (https:// en.wikipedia.org/wiki/ Wheatfield_%E2%80%94_A_ Confrontation, 1982); Robert Chianese – regenerare pe „Muntele copacilor– o capsulă a timpului viu”, 1996 (https://www.americanscientist.org/article/ regeneration-on-tree-mountain); Michael Marder, Plant-Thinking – cadru filozofic pentru a trata vegetalul ca agent şi pentru a gândi „scrierea” ca relaţie cu plantele, nu doar reprezentare. Sprijină ideea poeziei „în fotosinteză”, dar nu propune dispozitivul tehnic (https://cup.columbia.edu/book/plant-thinking/9780231161251/ , 2013); Emanuele Coccia, The Life of Plants – plantele – creatoare de atmosferă; o metafizică a amestecului/ difuziei care susţine frumos „poezia ca mediu” (nu obiect static). Tot conceptual, fără protocol Morse/ drone. (https://www.libristo.ro/ro/carte/life-of-plants_19262432 ,octombrie 2018); Donna Haraway, Staying with the Trouble – „making-kin”, colaborări multispecii, practici de îngrijire; oferă etica/ miza pentru un „poem-ecosistem” comunitar. (https://www.dukeupress.edu/staying-with-the-trouble, 2016)

Ce ar fi nou faţă de aceste repere: codare textuală explicită (Morse) în plantări + lectură instrumentală (drone/ satelit): la Denes avem ecosisteme/ figuri şi durată, nu „text codificat” pentru citire. La Marder/ Coccia/ Haraway avem cadru conceptual, nu dispozitiv tehnic. Conexiunea dintre scriere/ seed-design/ imagistică aeriană e remarcabilă.

Precedente apropiate: Katie Holten – Tree Alphabet/ The Language of Trees: alfabet de arbori folosit pentru a „scrie” mesaje plantate; Pe hyperallergic.com nota că urma „să planteze mesaje” cu acest font viu. Katie Holten a creat Alfabetul Arborelui din New York. Este un exemplu evident despre ceea ce se poate numi scriere vegetală. (https://hyperallergic.com/ 486110/an-alphabet-made-of-new-york-city-trees/, 2016,2019) (https://www.katieholten.com/ new-york-city-tree-alphabet, 2019), Descifrarea cuvintelor în pădure. Un nou alfabet irlandez al copacilor, 2020

(https://emergencemagazine.org/essay/deciphering-words-in-the-woods/)

Land-art vizibil din satelit (viziune „de sus” ca parte a operei): Danae Stratou, Alexandra Stratou şi Stella Constantinides au lucrat în echipă pentru a proiecta şi construi enorma operă de artă de 100.000 de metri pătraţi, Respiraţia deşertului, pentru a celebra„deşertul ca stare de spirit, un peisaj al minţii”, opera e gândită şi documentată inclusiv în Google Earth – validare pentru ideea de lectură aeriană/ spaţială.

https://danaestratou.com/works_projects/desert-breath/, 1997). Spirală egipteană misterioasă e văzută pe Google Maps, 2014.

(https://www.livescience.com/43617-egypt-spiral-google-maps-desert-breath.html;

„Mesaje” în câmp citite din aer (ludic/ agrar): exemplul fermierului Derek Klingenberg, ale cărui aranjamente (ciori, vite/ culturi) au fost captate de satelit – arată că citirea din spaţiu a desenelor în teren e practicabilă. (https://www.abc.net.au/news/rural/2018-04-02/farmer-uses-crop-satellite-technology-to-send-message-to-space/).

Programe de land-art cu inscripţii/ imagini vegetale la scară (vizibile de pe versanţi/ aerian): Fields of Vision etc. – dovedeşte logistica de a desena în vegetaţie la scară mare. trudientwistle.com

Da, ideile „mari” din textul anterior (poezia ca mediu viu, vegetal, multispecii; „organizată” de timp/ comunitate/ tehnologie) rezonează cu Marder-Coccia-Haraway şi cu practica lui Denes. Nu am găsit însă la aceşti autori protocolul concret descris mai sus (cod Morse semănat + lectură cu drone/ LEO). Pare a fi o idee originală în această viziune – cu precedente utile (Holten, land-art aerian) care o face plauzibilă ca linie de cercetare şi practică.

Cum susţin aceste surse ideea de mai sus:

Cadrele (Marder, Coccia, Haraway) fundamentează poetic-filosofic: vegetalul ca agent şi poezia ca practică de îngrijire şi mediu.

(https://cup.columbia.edu/book/plant-thinking/9780231161251/) (https://www.dukeupress.edu/staying-with-the-trouble)

Precedentele (Denes, Holten, Desert Breath, Herd/Klingenberg) arată că scrierea peisajului şi citirea aeriană sunt fezabile artistic şi tehnic.(www.agnesdenesstudio.com) (https://hyperallergic.com/486110/an-alphabet-made-of-new-york-city-trees/ ) (https://en.wikipedia.org/wiki/Desert_Breath) (https://modernfarmer.com/2015/11/crop-artist-stan-herd/)

Tehnologiile (Sentinel-2/ Planet, NDVI, drone) oferă protocolul de citire (drone –> validare fină; satelit –> „publicare” aeriană periodică).

(https://earth.esa.int/eogateway/missions/planetscope, https://earthobservatory.nasa.gov/features/MeasuringVegetation https://earthobservatory.nasa.gov/features/MeasuringVegetation)