| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Aurelian ZisuUitarea Sfântului Petru Se uita în scutecul meu eram udă Cu ochii lui se uita pe viaţa mea dacă vă mint Vedeam cum ochii nu plâng se uită Vedeam o dragoste fără cuţit. Dragostea mă privea fără sens. Mi-aduc aminte: Un copil sterp şi nu invers Bătea cu inima un preşedinte Care se rătăcea într-un vers. Din inima lui cea bătând S-a iscat vipera Eu făceam vânt! Se uita în scutecul meu şi nu mai eram Decât Plecată curând!-
Chiar Chiar umbra mea se spânzură de uşă. Albastru nu sunt, nici nu eşti acasă. Ci iar dormindu-şi între amintire Şi părul stins, surâde-mă! Şi lasă Aidoma genunchilor fereastra Într-o cădere de chemare. Rară Oglindă, stinge-te, îmi umblu Cu degetele apoi prin Sahară. Eu să petrec un sfânt nu mai ştiu poate Mănânce-i roua sfintei titirezul Muşcat în lături şi zvârlit ca fesul Pe gratia cu taine amânate!- Şi nu mai pot petrece laolaltă Cu peştii toţi pe zodie în baltă.
O groapă Aici mă uitasem: s-aştept Carnea de smoală să-mi facă felul. Mi s-au tras şapte arcuri din piept Ceasornicul mâinii se-nvârtea ca inelul. O groapă cu fundul în sus În trupul tău singur creştea Mai bătrână ca aerul, grea Dragostea lăsată de vreun Iisus... La zdup cu tine, la zdupul morţii Îmi zice unul din burta porţii În timp ce se schimbă din cauza ploii De pielea cu oase strigoii... Vom fi nişte frunze cu miez Umplute cu părul la care visez!
Dans Dansul pe mine, în lături tăcere. Eu sunt o otravă din rugăciuni. Un sfânt îşi trage mantaua lui Gogol printre cărbuni. Carol cel Mare şi coropişniţa plutesc în bere. Dansaţi pe mine, mă rog Urmaşii cu găuri în frunte îmi caută urmele Să fii câinele meu, sălbăticiuneo, olog Păzeşte-mi turmele!- Din piele zdrobită, din om cu picior Din sânge cu pleavă de fluture Din orb migrator Din brusture Dansul pe mine te va striga Up Helly Aa, Up Helly Aa!
Poem de întâmplare Nu-ţi fie frică, nu te prescurtez: Se vor duce să-ţi taie din nas la o parte Scânduri, discursuri avariate Mari decoraţii cu vârful obez Se vor legăna în păianjeni, va fi Moarte-ntr-o zi. Moarte-ntr-o zi. De-aceea îţi scriu şirul lung, boieresc Nu, nu te teme, încerc Să-l scriu şi pe dânsul întreg Cuvântul de faţă cu care se şterg Pe umeri de var într-o dimineaţă de iarnă, de vară, de somn vânzătorii de aprozar.
Rugă Scheletului meu i s-a făcut frig dintr-o dată Nicidecum în ziar, nicidecum într-o piatră I s-a făcut frig tremurând, însă mort; L-au scos din mormânt să-l taie la nas la raport La dinţii cu carii în dungă, la gaura ochilor, la tibie, la peroneu Şi i se zgârie bufniţa pe vedenie, din Dumnezeu Curg piei albe de ouă sparte Ţi-e frig, scheletule, întrebai singur. Fă, Moarte, Ia pune-i haină, pune-i o gratie, nişte fum fiert Scuipat cu dragoste, pământ secret I se umflă în măduvi, în cancer, în rozmarin I se mănâncă din unghii... Blestemaţilor, vin Vin şi vi-l pun la picioare pe masa de cină. Lăsaţi-mi-l numai cu liniştea plină!- |